păsărica mea
In zilele petrecute in Bulgaria, am mai stat si prin camera hotelului, si am butonat televizorul...
Nu era miez de noapte(c-as fi dormind, evident:)) dar un post TV mi-a atras atentia. Suna ciudat, stiu, dar e vorba despre un fel de Animal planet autohton sau ceva.
Era vorba despre un top al animalelor, infunctie de modul in care se hranesc, bla bla...
Am ramas foarte impresionat si de-a dreptul marcat de pasarica mea...
Pasarica mea(desi era doar pe locul 4), se credea vultur.
Mi s-a parut genial ! O pasarica mica mica, cu impresii de vultur. Am urmarit cu atentie(chiar daca n-am retinut prea multe... doar eram sub shoc) cum mananca, cum ataca, cum se apara de animalele otravitoare pe care le vaneaza.
Acu nu va ganditi ca vaneaza caprioare si pe urma le infuleca precum o nesatula.
Ideea era ca vaneaza animale chiar mai mari decat dimensiunea ei fizica. Adica mananca soparle, broaste, serpi, etc.
Gandul pasaricii m-a batut in permanenta si zilele care au urmat.
Cred ca daca am vedea lumea oamenilor ca pe cea a zburatoarelor, am gasi cu usuranta transpusa papagalului(foarte multe exemplare), ciori(din ce in ce mai multe exemplare), pasari exotice(care dau culoare lumii, deci cred ca sunt ca artistii), pasari rapitoare(papa tot), pasarici care se comporta ca niste pasarici, vulturi care se comporta ca niste pasarici si pasarici care se comporta ca niste vulturi.
E supper complexa treaba, dar ma fascineaza. In acelasi timp ma simt si prost ca nu am suficiente abilitati de-a scrie o intreaga teorie despre acest subiect.
In momentul de fata, cu informatiile care le detin si cu ideile pe care mi le-am format am ajuns sa iubesc pasarea care se crede vultur.
E nasol sa te nashti pasarica si sa traiesti ca o pasarica dand vina pe soarta. E si mai nasol daca te nasti vultur si te comporti ca o pasarica.
E greu sa ai un standard de vultur, sa tii stacheta sus cand ironiile celor multi si prosti au mai mare priza la public decat gesturile calculate si sustinute cu mult efort si rafinament intelectual.
Nu era miez de noapte(c-as fi dormind, evident:)) dar un post TV mi-a atras atentia. Suna ciudat, stiu, dar e vorba despre un fel de Animal planet autohton sau ceva.
Era vorba despre un top al animalelor, infunctie de modul in care se hranesc, bla bla...
Am ramas foarte impresionat si de-a dreptul marcat de pasarica mea...
Pasarica mea(desi era doar pe locul 4), se credea vultur.
Mi s-a parut genial ! O pasarica mica mica, cu impresii de vultur. Am urmarit cu atentie(chiar daca n-am retinut prea multe... doar eram sub shoc) cum mananca, cum ataca, cum se apara de animalele otravitoare pe care le vaneaza.
Acu nu va ganditi ca vaneaza caprioare si pe urma le infuleca precum o nesatula.
Ideea era ca vaneaza animale chiar mai mari decat dimensiunea ei fizica. Adica mananca soparle, broaste, serpi, etc.
Gandul pasaricii m-a batut in permanenta si zilele care au urmat.
Cred ca daca am vedea lumea oamenilor ca pe cea a zburatoarelor, am gasi cu usuranta transpusa papagalului(foarte multe exemplare), ciori(din ce in ce mai multe exemplare), pasari exotice(care dau culoare lumii, deci cred ca sunt ca artistii), pasari rapitoare(papa tot), pasarici care se comporta ca niste pasarici, vulturi care se comporta ca niste pasarici si pasarici care se comporta ca niste vulturi.
E supper complexa treaba, dar ma fascineaza. In acelasi timp ma simt si prost ca nu am suficiente abilitati de-a scrie o intreaga teorie despre acest subiect.
In momentul de fata, cu informatiile care le detin si cu ideile pe care mi le-am format am ajuns sa iubesc pasarea care se crede vultur.
E nasol sa te nashti pasarica si sa traiesti ca o pasarica dand vina pe soarta. E si mai nasol daca te nasti vultur si te comporti ca o pasarica.
E greu sa ai un standard de vultur, sa tii stacheta sus cand ironiile celor multi si prosti au mai mare priza la public decat gesturile calculate si sustinute cu mult efort si rafinament intelectual.
m-ai fascinat q blogul asta ...
RăspundețiȘtergerem-ai lasat K.O. pfff no comment:))
sunt Julia am uitat sa scriu hihihi
RăspundețiȘtergerefrumos c ai scris si inspirant...hehe
multe ori ne lasam scopul de a urmari visele sau tzelurile doar fiindk niste persoane din afara comenteaza...sau pt lucruri fara importantza...
e dur dar este asa incerkm sa fim vulturi si la cel mai mic obstacol clac ne lasam...
in ideea mea suntem fraieri hehehe ...
Cred ca orice persoana are drepturile si trebuie sa isi urmeze tzelurile si lucrurile pe care el crede ca il face sa se simta EL, fiindk in fond asta tre sa incerkm toata viatza si c ne este cel mai greu ...sa fim NOI ...sa fim vulturul din suflet desi parem o pasarik pispirik si plapanda...
Cred k suntem mai banali k pasarik aia:)) hehe
Omitzand faptul ca vb de o pasarica hehehe
pooop intzeleptule:P