Adrian. Mishcă bolovanul !

Imi doresc foarte mult ca acest proiect international sa se dezvolte si la Baia Mare si il promovez pe tot locul prin diverse mijloace(free :)) ). Incet, incet comunitatea baimareana creste si asta ma bucura. M-am uitat de vreo 10 ori la un filmulet recent adaugat pe CouchSurfing care sper sa va lase aceeasi senzatie ca traim intr-o lume minuscula si acum avem ocazia sa fim peste tot si sa ne intalnim cu toata lumea. Deschide-ti ochii! Deschide-ti casa! Deschide Lumea! - indemnul CouchSurfing Open your mind! Open your home! Open the world !

:)) mi-am petrecut ceva vreme prin București și după perioada petrecută în cămin în care distracția era la ordinea zilei, a venit vremea restanțelor și m-am hotărât să nu amân pe anul doi sau pe mai departe, așa că m-am mutat la o mătușă unde am reușit să fiu foarte foarte disciplinat și am învățat atât pentru examene cât și alte multe lucruri ce mă pasionau. Drept răsplată pentru nepoțelul cel cuminte, mătușa a făcut într-o zi o ”treabă” interesantă: niște macaroane cu brânză dulce, atât fierte cât și coapte... foarte foarte bune. Am mai cerut să-mi facă încă odată acel deser iar apoi am rugat-o să mă învețe să-l fac și eu. Vă spun rețeta, că-i simplă. Se fierb macaroanele. Separat, branza telemea și brânză de vacă se amestecă, se pun ouă și zahăr, chiar și cacao sau scroțișoară dacă e pe placul celor ce mănâncă. Pasta de brânză dulce se amestecă intr-o tavă cu macaroanele și se pun la copt. Foarte foarte încântat de ceea ce-am învățat mi-am propus s-o fac și eu prietenil

Open publication - Free publishing - More absolute

Vreau sa va prezint care a fost introducerea pe are si-a facut-o un personal al carui discurs il invidiez. Mai jos voi pune link-ul spre podcast-ul prezentarii(engleza) iar cei ce il vor asculta isi vor seama, vor simti si emotia cu care a povestit aceste cuvinte. " Vorbeam cu Filip in timpul micului dejun, un tanar din Uganda, despre izvoarele sperantei. Vorbeam cu un prieten din Japonia in timp ce ne plimbam prin padure(cea din spatele Caux Palace): Unde este Japonia in momentul de fata? Iar acum am intrat in postul Ramadanului. Cand eram de 7 ani in Zimbabwe, stat numit Redija in acea vreme, obisnuiam sa merg prin halile factorii si am vazut 1000 oameni facand haine. Negri din Zimbabwe, din taramul soarelui. Nimeni nu mi-a zambit vreo-data. Tatal meu a plecat din Lituania cand avea 17 ani iar inaine sa plece si-a privit casa cum a ars in intregime. Mama mea a plecat din Germania nazista, fugind de Hitler. Si-au ajuns impreuna in aceasta tara, Zimbabwe, unde m-am nascut. Mi-au d

Bunica era pe patul de moarte, isi cheama nepotul la capataiul ei si spune: - Nepoate, vreau ca tu sa mostenesti averea mea. Vila, ferma, herghelia de cai, tractorul si toate animalele de casa plus cele 22 de milioane toate vor fi ale tale - Wowww! exclama nepotul. Multumesc bunico, nu stiam ca ai asa o avere. Unde este ferma de care vorbesti? Bunica raspunde, dandu-si ultima suflare: - Pe Facebook.... :)))))

Folosesc si eu ca toti neghiobii un titlu de pare senzational, chiar daca mesajul pe care-l concep e complet diferit. Urasc prefacatoria si asta era primul titlu pe care doream sa-l pun. Apoi m-am sucit. Cautand pe net am dat peste un video din Parlamentul European si domnu de-l veti vedea imediat vorbea foarte inflacarat si vehement la adresa domnului Viktor Orban... Nu eram sigur de-i vorba de premierul Ungariei sau de ceva ministru din Romania asa ca am incercat sa inteleg printre randuri ce spunea nenea in frantzuza. Zicea vorbe grele... si nu la adresa vre-unui politician roman ci maghiar. Ce se intampla e de neimaginat si scarba e cuvantul potrivit pentru starea ce mi-o provoaca astfel de oameni. Dar problema e ca aceasi situatie e si la noi, sunt 100% convins ca europarlamentarii romani merg acolo si vorbesc una si vin aici si vorbesc alta, totul de interesul de moment. Asa a facut si nenea asta din Ungaria si uitati ce-a iesit. Vreau sa fie si ai nostri taxati la fel cand merg

Nu e ceva foarte nou dar e foarte interesant cand membrii unui grup isi iau angajamentul de-a fi unii altora ingerasi pazitori. Desigur, ca nu-ti convine intotdeauna persoana careia trebuie sa-i indulcesti viata dar asta face angajamentul si mai provocator. Azi m-am trezit in biroul meu de la IT cu o felicitare... hand made, cum altfel? Era de la ingerul meu :)) Nu e vre-un mesaj personal ci o poveste, asa ca o voi pune si pe blog. O stiam de dinainte... dar o uit si de fiecare data cand o reascult mi se pare fascinanta. " Era odata, mai demult un batranel tare intelept care obisnuia sa mearga la ocean sa scrie... Intr-o zi cum umbla de-a lungul falezei, a vazut pe plaja un om care parca dansa. Cum s-a tot apropiat, batranul si-a dat seama ca e un tanar, iar acest tanar nu dansa, ci mergea de-a lungul plajei ridicand stelele de mare si foarte grijuliu le punea in apa. -Buna dimineata! ce faci aici? intreaba batranelul. Tanarul a facut o pauza, s-a uitat la intelept, raspunzandu-i.