prăjitura buclucașă - budincă de macaroane

:)) mi-am petrecut ceva vreme prin București și după perioada petrecută în cămin în care distracția era la ordinea zilei, a venit vremea restanțelor și m-am hotărât să nu amân pe anul doi sau pe mai departe, așa că m-am mutat la o mătușă unde am reușit să fiu foarte foarte disciplinat și am învățat atât pentru examene cât și alte multe lucruri ce mă pasionau.

Drept răsplată pentru nepoțelul cel cuminte, mătușa a făcut într-o zi o ”treabă” interesantă: niște macaroane cu brânză dulce, atât fierte cât și coapte... foarte foarte bune.

Am mai cerut să-mi facă încă odată acel deser iar apoi am rugat-o să mă învețe să-l fac și eu.
Vă spun rețeta, că-i simplă. Se fierb macaroanele. Separat, branza telemea și brânză de vacă se amestecă, se pun ouă și zahăr, chiar și cacao sau scroțișoară dacă e pe placul celor ce mănâncă.
Pasta de brânză dulce se amestecă intr-o tavă cu macaroanele și se pun la copt.

Foarte foarte încântat de ceea ce-am învățat mi-am propus s-o fac și eu prietenilor... ca o proba de ”talent” dacă-i pot spune așa și uite ce-a ieșit.

Prima dată am facut-o în Cluj Napoca. La un chef de neuitat, la 20 de ani, acasă la Scoobytza, am primit multe cadouri și vroiam să răsplătesc prietenii cu un desert made by me! :))

Desigur că dupa ”cărărușă” și dupa tequila și dry gin și alte bunătăți servite cu intenția de-a ne încălzi puțin pentru ce urma a fi in club(Afer 8th - prima dată pentru mine acolo) am fost cu toții Knock Out, am uitat-o în cuptor... și săraca budincă de macaroane s-a cam ars...

Drept pedeapsă, am degustat câte un pic fiecare și am dat fuga la petrecerea ce-a durat până dimineața.



Au trecut 2 ani și acum, în Saint Petersburg, pe grupul de CouchSurfing am văzut invitație la o seara cu mâncare internațională unde nu m-am putut abține sa nu-i servesc pe ruși cu o porție din specialitatea casei.

Ne-am întâlnit la un couchsurfer acasa, cu bere, vin, diverse mâncăruri și desigur, ingredientele pentru ce urma să gătim.

Totul a fost foarte foarte bine, doar că nu înțelegeam de ce prăjitura pe care o făcusem, care devenise vedeta serii având în vedere că nu se mai termina odată, nu se prindea și n-avea forma așa cum știam eu că trebuie s-o ia.

Am mâncat cu toții așa cum a fost... și ne-am distrat de numa numa, iar după o zi am găsit problema: uitasem să pun ouăle în pasta de brânză și asta a stricat practic toată rețeta. :))


Nu mă dau bătut și am făcut-o și a 3-a oară, acum în Elveția.
Toată lumea era agitată și presată de timp cu preparatul său, dar eu cu budinca mea și experiența acumulată n-aveam cum să dau greș.

Așa că am mers în bucătărie, și am făcut o pastă de brânză de care erau mai mult decât încântat. Gust, miros și consistentă deosebită.
Dar, pasul greșit a venit imediat.
Am luat macaroanele din pungă, le-am amestecat bine bine în tava în care urmau a fi coapte și foarte foarte bucuros le-am băgat la cuptor.

Știți ce gust au macaroanele crude, prăjite? :))
Primul care le-a încercat a fost un coleg din Siria și reacția a fost pe măsură.

Când am mers să văd ”ce-am făcut”... toată bucătăria se uita la mine și aștepta reacția... faptul c-am uitat să fierb macaroanele l-am înțeles din primul minut după ce mi-au spus.
Soluția a venit din partea bucătarului șef și totuși, ca de fiecare dată, și din desertul românesc lumea a gustat și fiindcă gustul adevărat nu-l știe/știa nimeni, feedback-ul a fost pozitiv :))

Nu știu unde va fi următoarea tentativă dar știu cu siguranță vă va fi supppppppper !