climbing mountains inside... climbing mountains outside
Au trecut vreo 3 ani si ceva de cand preocuparile mele n-au nicio legatura cu mine, cu persoana mea, cu bunastarea mea materiala sau agonisirea.
Totul era inexplicabil si mergea inainte cu o viteza greu de imaginat. Eram dus de val si n-aveam nimic impotriva, ba chiar vasleam vesel in aceeasi directie.
Recent m-am apucat de alergat. Am inceput fix ca acum 4 ani de zile, singurel pe terenul de atletism din Baia Mare si in jurul lacului Morii din Bucuresti.
Nicio explicatie. Pana acum.
Reactiile celor din jur sunt diverse si nu pot sa spun ca ma deranjeaza: "Ai slabit? Ce cura de slabire tii? Dar pentru cine alergi? Dar dupa cine alergi? Cine-i fata care te-a pus pe treaba? Ahaa... etc etc"
Cred ca adevarul e undeva la mijloc dar fraza pe care am auzit-o recent "climbing mountains inside... climbing mountains outside" explica mult mai bine starea pe care o am si ciclicitatea cu care se intampla lucrurile. Prietenii mei mai vechi si mai apropiati pot observa aceste cicluri.
In ultimii 3 ani am intalnit extrem de multi oameni minunati impreuna cu care am realizat lucruri deosebite. Si nu are rost sa le mentionez acum.
Am intalnit oamenii potriviti la locul potrivit. Am primit ajutor nesperat in momentele critice. Mi s-au oferit oportunitati pe care le-am exploatat la maximum. Capacitatea mea de-a intelege, procesa, dezvolta, acumula cu mintea si inima a atins cote maxime iar echilibrul dintre interior si exterior nu mai exista.
De aceea, dupa ce-am catarat muntii interiori... e momentul sa-i cuceresc si pe cei exteriori... Si pentru prima data in ultimii ani cand simt nevoia aia acuta de-a fi eu in centrul atentiei, si dorinta ca lucrurile sa se invarteasca in jurul meu datorita mie. Nu stiu cat de bun e gandul asta dar e ceea ce simt si ceea ce reprezinta oarecum o parte a catararii pe munti.
Dorinta mea suprema ar fi ca odata ce-am reusit sa readuc echilibrul urcand si muntii exteriori, nu coborandu-i pe cei interiori... sa le imbin si sa le duc mana-n mana, intr-o armonie.
Si este posibil. Iar visul meu referitor la "climbing mountains inside... climbing moutains outside" se rezuma la o incluziune... totala.. ce-ar transforma aceste randuri in "climbing mountains inside on the top of outside mountains"...
Voi incerca sa scriu mai des pe blog desi nu pot spune ca imi doresc ca cineva sa citeasca :))(nu ma prea pricep cu vorbele) dar cred ca-i o metoda buna de-a ma desparti de ganduri, experiente si vise si-a merge mai departe, punandu-le in practica.
Recent m-am apucat de alergat. Am inceput fix ca acum 4 ani de zile, singurel pe terenul de atletism din Baia Mare si in jurul lacului Morii din Bucuresti.
Nicio explicatie. Pana acum.
Reactiile celor din jur sunt diverse si nu pot sa spun ca ma deranjeaza: "Ai slabit? Ce cura de slabire tii? Dar pentru cine alergi? Dar dupa cine alergi? Cine-i fata care te-a pus pe treaba? Ahaa... etc etc"
Cred ca adevarul e undeva la mijloc dar fraza pe care am auzit-o recent "climbing mountains inside... climbing mountains outside" explica mult mai bine starea pe care o am si ciclicitatea cu care se intampla lucrurile. Prietenii mei mai vechi si mai apropiati pot observa aceste cicluri.
In ultimii 3 ani am intalnit extrem de multi oameni minunati impreuna cu care am realizat lucruri deosebite. Si nu are rost sa le mentionez acum.
Am intalnit oamenii potriviti la locul potrivit. Am primit ajutor nesperat in momentele critice. Mi s-au oferit oportunitati pe care le-am exploatat la maximum. Capacitatea mea de-a intelege, procesa, dezvolta, acumula cu mintea si inima a atins cote maxime iar echilibrul dintre interior si exterior nu mai exista.
De aceea, dupa ce-am catarat muntii interiori... e momentul sa-i cuceresc si pe cei exteriori... Si pentru prima data in ultimii ani cand simt nevoia aia acuta de-a fi eu in centrul atentiei, si dorinta ca lucrurile sa se invarteasca in jurul meu datorita mie. Nu stiu cat de bun e gandul asta dar e ceea ce simt si ceea ce reprezinta oarecum o parte a catararii pe munti.
Dorinta mea suprema ar fi ca odata ce-am reusit sa readuc echilibrul urcand si muntii exteriori, nu coborandu-i pe cei interiori... sa le imbin si sa le duc mana-n mana, intr-o armonie.
Si este posibil. Iar visul meu referitor la "climbing mountains inside... climbing moutains outside" se rezuma la o incluziune... totala.. ce-ar transforma aceste randuri in "climbing mountains inside on the top of outside mountains"...
Voi incerca sa scriu mai des pe blog desi nu pot spune ca imi doresc ca cineva sa citeasca :))(nu ma prea pricep cu vorbele) dar cred ca-i o metoda buna de-a ma desparti de ganduri, experiente si vise si-a merge mai departe, punandu-le in practica.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
hai sa comentam cu tupeu :)) - toti au dreptul sa-si expuna parerile si opiniile ! Feel Free!
join my facebook :D