filozofie

Pe terenul de atletism fugeam si ma gandeam...
De obicei nu pot face doua lucruri de-odata... dar acolo, in lumea mea... asta fac... imi las picioarele sa alerge si eu ma gandesc la cine stie ce nebunii.

Pe pista mai erau cativa copii de la liceul cu program sportiv, care se antrenau.
Cu siguranta au fugit multa vreme inainte sa ajung eu acolo pentru ca erau spre sfarshitul antrenamentului si unii dintre ei erau terminati. Efectiv nu mai puteau face un pas si desi nu e cel mai placut lucru, unii chiar au renuntat, au abandonat.

Eu eram pe la tura a 6-a, dintr-un numar ambitios de 10 ture ce mi-l propusesem sa-l fac.
Durerea in stanga, in dreapta, la gambe, la gat, la maini, peste tot incepuse si gandu ca "hai sa renunt" ma chinuia si pe mine.

Acu vine filozofia :))

Cand iti iei un angajament cheia consta in raportarea la durere, dar intr-un mod mai masochist as putea spune :))

Adica:

Daca nu te doare, inseamna ca n-ai facut nimic. Esti in zona ta de confort ca sa zic asa...
Cand te doare, inseamna ca nu ai facut tot ceea ce poti face. E normal sa se manifeste si disconfortu asta cumva...
Cand ai trecut peste durere, inseamna ca ai ajuns in stadiul in care poti face orice. Si ce pacat ar fi sa te opresti, nu ? Dar poti face si asta(poti decide sa te opresti).

Si functioneaza... si fizic si psihic