Cărţile noastre second-hand

Să te plimbi printr-un anticariat cu miros de hârtie veche, îngălbenită, şi unde e o linişte pe care nu o găseşti nicăieri altundeva în oraş. Să pipăi coperţile care îţi amintesc de copilărie, să treci în revistă numele unor autori uitaţi, să ştergi praful subţire de pe cotoare.
Să alegi o carte pe care ai citit-o demult, demult, să citeşti un fragment, tolănit în fotoliul de culoare incertă, şi să începi să te simţi ca la 20 de ani. Un veritabil salt în timp.

Să mergi grăbit pe stradă, gândindu-te la problemele tale, şi să-ţi fie tăiată calea de bărbatul acela. Are vreo 40 de ani, braţele pline de cărţi vechi şi vocea tânguitoare. Cumpăraţi o carte!, te îndeamnă, şi tu scuturi din cap, hotărât. Nu ai timp acum pentru aşa ceva. Cumpăraţi măcar una, să am ce le da de mâncare copiilor, spune vocea plângăcioasă, dar tu treci mai departe, sâcâit.

Şi de abia după câţiva paşi te gândeşti că omul acela ar putea să cerşească în faţa unui supermaket sau ar putea să smulgă lănţişorul de la gâtul unei femei sau ar putea să spargă o maşină, pentru că e suficient de disperat.

Dar în loc să facă toate astea, el alege blândeţea, alege să vândă înţelepciune, să vândă poveşti care ne duc gândurile departe din mizeria lumii ăsteia, atât de prost alcătuită. Şi atunci te întorci, îl cauţi disperat, dar el s-a dus mai departe, nu-l mai vezi.

Scapi o înjurătură, ai întârziat la serviciu, dar alergi înapoi, trotuarul alunecă sub picioarele tale, în sfârşit îl vezi, iuţeşti şi mai tare pasul, îl prinzi de haină şi îi spui: Dă-mi nişte cărţi.
Şi atunci el începe să îţi povestească despre fiecare, să te întrebe ce preferinţe ai, ai dori o carte mai uşoară, mai veselă, sau una care pune probleme existenţiale? ţi-ar plăcea un roman sau nişte poezii de dragoste? cartea aceasta este despre o lume infernală, în care femeile nu au dreptul să citească, iar cartea aceea e minunată, este despre o fermă unde animalele învaţă să se conducă singure, dar mai am multe cărţi, toate merită citite, e atât de frumos să te cufunzi în lectură, parcă uiţi de toate.

Şi tu spui bine, fie, le iau pe toate, şi scoţi sacoşa din geantă şi o umpli cu cărţi, îi întinzi banii, iar apoi îţi aminteşti că ai întârziat la serviciu şi o iei la goană, plasa e grea dar tu visezi deja la câte seri frumoase ţi-ai asigurat, câte poveşti vei gusta, cât de departe vei pleca cu gândul.

Să mergi la bibliotecă, pentru că ai de scris o lucrare pentru şcoală, vei avea multe zile de stat la sala de lectură. Dar în faţa clădirii bibliotecii, pe partea dreaptă, să vezi rafturile îmbietoare, rafturile pline cu cărţi gratuite, de unde oricine poate lua orice îi place.

Citeşti titlurile rând pe rând, promiţi că nu vei pleca acasă cu mai mult de două, dar dorinţele se adună, iar cărţile se îngrămădesc în ghiozdan. Renunţi să mai mergi la sala de lectură, lucrarea mai poate aştepta o zi, acum trebuie să mergi în parc, pe bancă, ai o grămadă de poveşti de citit.

Scriitorii scriu cărţi pentru că nu se imaginează făcând altceva. Scriu pentru că fără scris nu pot trăi. Şi, uneori, pentru că speră că textele lor vor trăi mai mult decât ei. Uneori se întâmplă asta, alteori nu. Viaţa cărţilor depinde de noi, cititorii. Atâta timp cât le vom şterge de praf şi le vom deschide, cărţile, fie ele cât de vechi, nu vor fi niciodată simple produse second-hand.

Căci, chiar dacă hârtia se deteriorează, chiar dacă filele se îngălbenesc şi fac colţuri, înţelepciunea şi farmecul pe care paginile le conţin rămân aceleaşi.

Cărţile noastre second-hand - articol scris pentru Second Hand Baia Mare