Consumul insuficient de pizza dăunează grav sănătăţii

Memoria mea este foarte ciudată. Nu mai ţin minte decât vag filmul cu adolescenţi pe care l-am văzut în primăvară, deşi ştiu că mi-a plăcut foarte mult. Nu aş mai putea povesti de la cap la coadă o carte pe care am citit-o toamna trecută. Nu mai ştiu prea bine nici când m-am întâlnit cu X, o prietenă nu foarte apropiată. Dar ştiu foarte exact când am mâncat ultima oară pizza. Şi asta a fost în urmă cu nişte luni.

E greşit să crezi că doar cocaina, tutunul şi cafeaua creează dependenţă. La urma urmei, e dovedit faptul că şi zahărul o face. Eu cred că, destul de curând, cecetătorii britanici vor descoperi că şi pizza creează dependenţă. Chiar dacă fiecare ingredient al ei, luat în parte, este unul cât se poate de inofensiv, combinaţia lor are ceva magic.
Nu ştiu exact dacă e vorba despre magie albă sau neagră, dar asta e mai puţin important. Ideea care ar trebui să fie repetată la TV de câteva ori pe zi e: „Consumul insuficient de pizza poate dăuna grav sănătăţii”.

Nu mă prea pricep la medicină, şi nici măcar la aşa-zisa medicină de Facebook. La care, nu-i aşa, se pricepe toată lumea, precum la politică şi la fotbal. Dar circulă pe internet o filosofie cum că dacă ţi-e poftă de un aliment, înseamnă că organismul tău are o carenţă anume. Eu cred că organismul meu are o gravă carenţă de pizza. Proabil că, dacă mi-aş face nişte analize complete, doctorii ar descoperi asta şi mi-ar recomanda să mănânc pizza cel puţin o dată pe zi.
Mi-e frică, însă, să nu îmi prescrie nişte pastile cu concentrat de pizza, şi de aceea amân să merg la doctor.

Adevărul e că organismul nu minte. Pe un om bolnav se vede că nu se simte bine, se vede că suferă. Şi de la o vreme am observat şi eu că sunt mai trasă la faţă, că mi se adâncesc cearcănele, că îmi apar riduri fine în jurul gurii. Ştiu sigur care este motivul: îmi lipseşte pizza.
Pizza are vitamine, are uleiuri esenţiale (cum ar fi cel de măsline), are proteine, tot ce îi trebuie unui organism sănătos. Şi mai are şi doza aceea necesară de fericire, care poate schimba brusc  atmosfera în familie, care îţi poate abate gândurile negre, care îţi readuce optimismul pe chip.

Gata. Am suferit destul. Pun mâna pe telefon şi îmi comand o pizza. Sau, mai bine, două.

Am mai scris si au fost apreciate: