Fii şmecher şi vei supravieţui
De câteva ori în viaţă am fost în situaţia de a-mi căuta un loc de muncă. Mai întâi, imediat după absolvirea facultăţii, când credeam că tinereţea şi entuziasmul meu aveau să fie suficiente pentru ca orice angajator să mă dorească. Apoi, mult mai târziu, când am fost sigură că experienţa mea va fi suficient de convingătoare. Am aplicat pentru nişte joburi pentru care, credeam eu, aveam CV-ul perfect. Nic într-un rând, nici în celălalt, nu m-a căutat nimeni.
Am început să mă gândesc cu ce greşisem. Îmi întocmisem CV-ul cât de bine mă pricepusem, fusesem sincer, nu îmi exagerasem competenţele şi calităţile. Prima oară, atunci, în tinereţe, am suferit mai mult. Mi se părea că sunt complet inutil. A doua oară m-a deranjat cel mai mult lipsa de transparenţă. Un partid politic căutase şef de cabinet pentru un parlamentar şi, după încheierea termenului de depunere a CV-urilor, nu anunţase niciun rezultat. Nici până în ziua de azi nu am aflat ce s-a întâmplat de fapt.
O vreme am fost angajat la o instituţie privată unde era o lipsă cronică de personal. Angajaţii trebuiau să muncească peste puteri pentru a acoperi această lipsă. Ar fi fost bani pentru câteva salarii în plus, dar patronii nu voiau să dea anunţ de angajare la mica publicitate. Pur şi simplu, le era teamă de necunoscut. Se gândeau că se vor prezenta persoane despre care nu ştiau nimic şi nu erau dispuşi să rişte. Aşa că ne exploatau la maximum, pentru că noi, cu toate defectele noastre, le eram, măcar, familiari.
România e ţara unde mai întâi apare persoana, şi abia apoi se creează postul pentru ea. În momentul în care locul de muncă e scos la concurs, concursul este deja câştigat de cine trebuie.
România este ţara unde competiţia corectă nu e încurajată. Unde cei care vor să lupte în ring în mod cinstit sunt consideraţi fraieri. Naivi. Rupţi de realitate.
România e ţara unde se primesc zeci de CV-uri pentru un post şi nimeni nu le citeşte. Unde cei tineri nu se pot angaja pentru că le lipseşte experienţa, iar cei cu experienţă nu se pot angaja pentru că sunt consideraţi prea în vârstă.
România e ţara unde contează mai mult ce rude şi ce prieteni ai decât ce studii ai absolvit. E mai important să ai pe cineva puternic în spate decât să ştii să îţi faci meseria. Contează mai mult să fii membru al partidului politic potrivit decât să ai o colecţie de diplome.
În România, cel mai mare păcat este să fii naiv. Să nu fii maleabil, să nu te ştii descurca. Pentru că aici, ca să supravieţuieşti trebuie să fii şmecher.
Am început să mă gândesc cu ce greşisem. Îmi întocmisem CV-ul cât de bine mă pricepusem, fusesem sincer, nu îmi exagerasem competenţele şi calităţile. Prima oară, atunci, în tinereţe, am suferit mai mult. Mi se părea că sunt complet inutil. A doua oară m-a deranjat cel mai mult lipsa de transparenţă. Un partid politic căutase şef de cabinet pentru un parlamentar şi, după încheierea termenului de depunere a CV-urilor, nu anunţase niciun rezultat. Nici până în ziua de azi nu am aflat ce s-a întâmplat de fapt.
O vreme am fost angajat la o instituţie privată unde era o lipsă cronică de personal. Angajaţii trebuiau să muncească peste puteri pentru a acoperi această lipsă. Ar fi fost bani pentru câteva salarii în plus, dar patronii nu voiau să dea anunţ de angajare la mica publicitate. Pur şi simplu, le era teamă de necunoscut. Se gândeau că se vor prezenta persoane despre care nu ştiau nimic şi nu erau dispuşi să rişte. Aşa că ne exploatau la maximum, pentru că noi, cu toate defectele noastre, le eram, măcar, familiari.
România e ţara unde mai întâi apare persoana, şi abia apoi se creează postul pentru ea. În momentul în care locul de muncă e scos la concurs, concursul este deja câştigat de cine trebuie.
România este ţara unde competiţia corectă nu e încurajată. Unde cei care vor să lupte în ring în mod cinstit sunt consideraţi fraieri. Naivi. Rupţi de realitate.
România e ţara unde se primesc zeci de CV-uri pentru un post şi nimeni nu le citeşte. Unde cei tineri nu se pot angaja pentru că le lipseşte experienţa, iar cei cu experienţă nu se pot angaja pentru că sunt consideraţi prea în vârstă.
România e ţara unde contează mai mult ce rude şi ce prieteni ai decât ce studii ai absolvit. E mai important să ai pe cineva puternic în spate decât să ştii să îţi faci meseria. Contează mai mult să fii membru al partidului politic potrivit decât să ai o colecţie de diplome.
În România, cel mai mare păcat este să fii naiv. Să nu fii maleabil, să nu te ştii descurca. Pentru că aici, ca să supravieţuieşti trebuie să fii şmecher.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
hai sa comentam cu tupeu :)) - toti au dreptul sa-si expuna parerile si opiniile ! Feel Free!
join my facebook :D