Vrem o bancă de alimente în Baia Mare!

Trăim într-o lume paradoxală: unii dintre noi avem prea multă mâncare şi ajungem să o aruncăm la gunoi, în timp ce alţii suferă de foame. Este o lume nedreaptă, pe care nu ştim cum să o îndreptăm, şi, sinceri să fim, uneori nici nu ne interesează acest aspect. Pur şi simlu, nu ne gândim la el.

Ei bine, câţiva oameni din Cluj s-au gândit la asta şi chiar au acţionat în acest sens. Astfel că de curând s-a deschis prima bancă de alimente din Cluj, menită să reducă risipa alimentară din acest oraş. Pe scurt, se vor prelua alimente de la producători şi retaileri şi se vor distribui unor ONG-uri. Relaţia va avea loc exclusiv între persoane juridice. Preluarea surplusului de alimente şi distribuirea lor se va face cu ajutorul unor voluntari, al unui spaţiu fizic autorizat şi al unei dubiţe autorizate să transporte diverse tipuri de alimente.

Produsele preluate pot fi cele cu erori de ambalare, etichetare şi gramaj, cele cu data limită de consum apropiată (dar peste 24 de ore), cele care au fost folosite în activităţi promoţionale încheiate etc. (sursa, aici:  https://cluju.ro/a-fost-lansata-prima-banca-de-alimente-din-cluj-surplusul-de-alimente-nu-va-mai-fi-aruncat-la-gunoi/).

În ultimii ani, presa a difuzat numeroase materiale în care atrăgea atenţia asupra risipei alimentare. Ceea ce tocmai s-a întâmplat la Cluj ne demonstrează că, atunci când există voinţă, există şi soluţii.
Ar fi mare nevoie de o astfel de iniţiativă şi în Baia Mare. Aici, reprezentanţii pensionarilor fac demersuri de ani de zile pe lângă autorităţile judeţene pentru ca surplusul din supermarketuri să le fie donat. Până acum nu s-a găsit nicio soluţie în acest sens. Clujul este un exemplu de urmat, doar că acolo iniţiativa a fost privată. Nu s-au implicat nici Prefectura, nici Consiliul Judeţean.

Nu doar pensionarilor ar putea să le fie donate alimentele care prisosesc. Iniţiativa din Cluj doreşte să se extindă până în anul 2019, să crească numărul de donatori şi de ONG-uri cuprinse în program. În Baia Mare s-ar putea întâmpla la fel, căci există şi aici suficiente organizaţii care se ocupă de persoane cu probleme sociale.

Totul este să învăţăm să nu asistăm pasivi la durerea semenilor noştri. Să nu ajungem să ni se pară normal ca unii să sufere şi alţii să huzurească. Să încercăm să facem ceva, un gest cât de mic. Să ajutăm nu pe toţi sărmanii din lume, ci măcar unul singur, care apare la un moment dat în preajma noastră.

Am mai scris si au fost apreciate: