Rezoluții de Anul Nou
Am dat, pe Facebook, peste o cartolină care spune cam așa (traduc din engleză): „Ai atins maturitatea atunci când realizezi că noul an nu îți va schimba viața.”
În ultimii ani, datorită influenței tradiției vestice, a devenit și pentru români un obicei ca, de Anul Nou, să își scrie o rezoluție: o listă cu dorințe pe care fiecare dorește să le îndeplinească în anul următor. Aceasta presupune o scrutare a propriului suflet, a propriei vieți, o cercetare interioară destul de critică, și tragerea unor concluzii. Anul Nou este un moment de bilanț, când încheiem o etapă și începem o alta, și ca orice început, și acesta presupune optimism și dorință de schimbare.
Ne propunem, în general, să devenim oameni mai buni: mai atenți cu semenii noștri, mai preocupați de dezvoltarea propriilor aptitudini, mai hotărâți să ne urmăm visurile, cum ar fi cel de a călători. Pentru o clipă, suntem atât de entuziaști, încât chiar ne vedem viața complet schimbată în bine.
Din păcate entuziasmul acesta se stinge, de obicei, mai înainte ca luna ianuarie să se încheie.
În luna martie, prea puțini dintre noi vom mai fi în stare să spunem ce anume am scris în propria rezoluție. Odată viața reintrată în normal, prioritățile se schimbă, cenușiul vieții cotidiene ne inundă și totul rămâne la fel ca mai înainte. Noi suntem tot noi, neschimbați, cu bune și rele, și în general încercăm să ne autoanalizăm cât mai puțin, căci nu vrem să descoperim în interiorul nostru lucruri care ne dor.
Și totuși, obiceiul acesta importat nu e rău deloc. Și poate nu e nici pe de-a-ntregul inutil.
Căci un dialog cu noi înșine, o autoevaluare cât mai obiectivă sunt binevenite oricând. Este necesar să ne alocăm un timp al solitudinii, în care să facem asta, măcar din când în când. Vom descoperi, astfel, ce ne place și ce nu ne place la noi înșine. Ne vom poziționa mai clar în raport cu propriile calități și defecte. Desigur, vom dori să ne îndreptăm defectele. Iar ele chiar pot fi îndreptate, sau măcar ameliorate, însă pentru asta e nevoie de mai mult decât doar o rezoluție de Anul Nou. E nevoie de eforturi susținute și de multă voință. De susținerea și ajutorul celor din jurul nostru.
De Anul Nou, ne putem propune să ajutăm copiii săraci sau cățeii de la adăpost. Sau să devenim voluntari și să facem lucruri bune pentru comunitate. Să învățăm mai bine și să citim mai mult. Să fim mai blânzi cu părinții și cu frații noștri. Dar va trebui să ne dorim cu adevărat aceste lucruri, pentru ca ele să se împlinească. Și să ne ținem de ele și atunci când e vreme rea, când suntem obosiți sau iritați. Căci viața nu ne-o schimbă o rezoluție, în schimb o putem schimba noi, dacă vrem asta într-adevăr.
În ultimii ani, datorită influenței tradiției vestice, a devenit și pentru români un obicei ca, de Anul Nou, să își scrie o rezoluție: o listă cu dorințe pe care fiecare dorește să le îndeplinească în anul următor. Aceasta presupune o scrutare a propriului suflet, a propriei vieți, o cercetare interioară destul de critică, și tragerea unor concluzii. Anul Nou este un moment de bilanț, când încheiem o etapă și începem o alta, și ca orice început, și acesta presupune optimism și dorință de schimbare.
Ne propunem, în general, să devenim oameni mai buni: mai atenți cu semenii noștri, mai preocupați de dezvoltarea propriilor aptitudini, mai hotărâți să ne urmăm visurile, cum ar fi cel de a călători. Pentru o clipă, suntem atât de entuziaști, încât chiar ne vedem viața complet schimbată în bine.
Din păcate entuziasmul acesta se stinge, de obicei, mai înainte ca luna ianuarie să se încheie.
În luna martie, prea puțini dintre noi vom mai fi în stare să spunem ce anume am scris în propria rezoluție. Odată viața reintrată în normal, prioritățile se schimbă, cenușiul vieții cotidiene ne inundă și totul rămâne la fel ca mai înainte. Noi suntem tot noi, neschimbați, cu bune și rele, și în general încercăm să ne autoanalizăm cât mai puțin, căci nu vrem să descoperim în interiorul nostru lucruri care ne dor.
Și totuși, obiceiul acesta importat nu e rău deloc. Și poate nu e nici pe de-a-ntregul inutil.
Căci un dialog cu noi înșine, o autoevaluare cât mai obiectivă sunt binevenite oricând. Este necesar să ne alocăm un timp al solitudinii, în care să facem asta, măcar din când în când. Vom descoperi, astfel, ce ne place și ce nu ne place la noi înșine. Ne vom poziționa mai clar în raport cu propriile calități și defecte. Desigur, vom dori să ne îndreptăm defectele. Iar ele chiar pot fi îndreptate, sau măcar ameliorate, însă pentru asta e nevoie de mai mult decât doar o rezoluție de Anul Nou. E nevoie de eforturi susținute și de multă voință. De susținerea și ajutorul celor din jurul nostru.
De Anul Nou, ne putem propune să ajutăm copiii săraci sau cățeii de la adăpost. Sau să devenim voluntari și să facem lucruri bune pentru comunitate. Să învățăm mai bine și să citim mai mult. Să fim mai blânzi cu părinții și cu frații noștri. Dar va trebui să ne dorim cu adevărat aceste lucruri, pentru ca ele să se împlinească. Și să ne ținem de ele și atunci când e vreme rea, când suntem obosiți sau iritați. Căci viața nu ne-o schimbă o rezoluție, în schimb o putem schimba noi, dacă vrem asta într-adevăr.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
hai sa comentam cu tupeu :)) - toti au dreptul sa-si expuna parerile si opiniile ! Feel Free!
join my facebook :D