Adrian. Mishcă bolovanul !

Filmul regizat de Toma Enache, Intre Chin si Amin si-a anuntat premiera la Baia Mare pentru data de 1 Noiembrie 2019 acum 2 saptamani si chiar daca mai sunt 10 zile pana la eveniment, locurile disponibile in sala sunt aproape zero. Astfel, cei care doresc sa vada filmul si sa se intalneasca cu regizorul si echipa de actori care cutreiera toata tara pentru a se intalni cu publicul, mai au 2 alternative: 31 octombrie 2019 la Sighetul Marmatiei si surpriza, 4 noiembrie 2019 inca odata la Baia Mare, in aula Centrului Universitar Nord de pe str. Victor Babes. Fiind implicat in organizare si fiind ziua lui Toma chiar pe 1 noiembrie, prevad ca nu voi viziona filmul la teatru si voi merge la universitate pentru a-l vedea relaxat si concentrat pentru ca are o poveste grea, plina de emotie si fapte reale care de cele mai multe ori ma macina de nervi si frustrare. Sper inca intr-o surpriza, care nu se poate confirma din timp din pacate... prezenta Kirei Hagi la premiera de la Baia Mare. Dar

Fa-ti echipa si inscrie-te la Raliul Rotary 2005 hashtag # BaiaMare pe 5 octombrie 2019. Concursul de orientare se termina intr-o atmosfera de prietenie si un gulas genial. Experienta inedita alaturi de oameni faini in comunitatea noastra. Family Friendly! hashtag # rotary hashtag # raliu hashtag # maramures

Pizza aduce cu sine aromele Italiei, cultura acestei ţări şi o istorie care se citeşte cu sufletul la gură.  Şi nu numai asta. Pizza este despre copilărie, despre adolescenţă, despre prieteni şi familie, despre duminici tihnite şi prânzuri grăbite la serviciu, despre băiatul sexy care o livrează acasă, despre filme şi despre cărţi. El o cunoaşte pe ea la o pizza, lui îi place cea cu ton, ei îi place cea cu şuncă şi ciuperci. E o divergenţă minimă, în rest ei sunt perfect compatibili şi, peste câteva luni, îşi celebrează nunta la aceeaşi pizzerie. Un alt el pleacă din România în Italia, la muncă. Se angajează la o pizzerie şi, timp de câţiva ani, fură meserie. Apoi se întoarce în ţară şi îşi deschide propria afacere, care are un succes răsunător. O altă ea, masterandă, gurmandă, pasionată de călătorii şi literatură, scrie o lucrare de disertaţie despre livrarea pizzei. Un el şi o ea, care cândva au fost un cuplu, ajunşi acum la bătrâneţe, se întâlnesc într-o veche pizzer

În ultimii ani, din cauza situației economice, dar și politice din țară, tot mai mulți români aleg să plece la muncă în străinătate. Desigur, cel mai atrăgător pare spațiul european, datorită distanțelor rezonabile și a ușurinței circulației pe teritoriul Uniunii Europene. Din păcate, însă, există și cazuri în care persoane care au dorit să își găsească un loc de muncă au fost înșelate, pentru că au apelat la persoane care s-au dovedit a fi niște escroci. Riscurile sunt mari, de la simpla pierdere a unor sume de bani, la cel de a ajunge victimă a traficului de carne vie sau de a ajunge sclav în mâinile unor patroni fără scrupule. De aceea este recomandabil să nu ne încredem în tot felul de intermediari care ne promit marea cu sarea, ci să apelăm la căi legale și verificate de a obține un loc de muncă. EURES (European Employment Services) este o reţea de cooperare constituită din serviciile publice de ocupare a forţei de muncă şi alti membri şi parteneri. Scopul rețelei este de a

Ce vrem, de fapt, de la copiii noștri? Vrem să fie perfecți? Vrem să fie de nota 10 la toate materiile de la școală? Mi se pare un țel aproape inposibil de atins. În școala generală am avut, într-adevăr, o colegă care avea 10 la toate materiile. Era, desigur, deșteaptă și silitoare. Olimpică la mai multe materii. Părinții mei voiau neapărat să fiu prietenă cu ea. Mă tot băteau la cap. Sperau că ea mă va influența în bine. Eu, de felul meu, nu mă omoram cu învățatul și nici prea cuminte nu eram. Doar că fata era cam plictisitoare. A fost o prietenie de conveniență. Am rupt legătura de îndată ce am intrat la liceu. Eu nu învățam la toate materiile. Învățam, în primul rând, la română și la limbile străine.  Acestea erau materiile care îmi plăceau. Mai învățam la matematică și la informatică, atât timp cât am fost la profil real. Și la fizică, unde nu reușeam decât să am mereu media 5. Niciodată mai mult sau mai puțin. Acum, după mai bine de 20 de ani, regret că nu am fost mai silitor

„Pe de rost” e piesa pe care trupa Vama a lansat-o în urmă cu câteva zile. Un demers important prin faptul că aduce adolescenții în prim-plan. Școala centrată pe elev, este sintagma pe care o tot auzim repetată obsesiv, ca o dorință a noastră, a tuturor, dar care nu se știe în ce mileniu va deveni realitate. „Pe de rost” e o piesă în stilul Vama, poate cam comercială, poate cam superficială din punct de vedere muzical. Dar nu și ca mesaj. Pentru că ea vorbește despre un sistem ineficient și despre traumele pe care el îl poate provoca celor foarte tineri. Chiar Tudor Chirilă mărturisește, într-un interviu acordat ProTV, că școala i-a produs traume. El spune că a fost un elev mediocru. Inteligența lui nu poate fi pusă la îndoială, însă tocmai copiii inteligenți și curioși sunt puși la colț de un sistem care ne vrea pe toți uniformizați. Obedienți. Copii care să nu deranjeze. Care să nu pună întrebări. Care să nu pună profesorul în dificultate. Care să nu iasă din rând. Care să nu p

A trecut de curând Ziua Copilului şi, ca în fiecare an, am auzit mulţi adulţi copţi urându-şi “La mulţi ani!”. M-am gândit atunci la clişeul acela care spune că, atunci când suntem copii, ne dorim să ajungem cât mai repede mari, iar când suntem adulţi, am da orice să ne întoarcem la copilărie. Cât despre mine, m-am simţit copil până târziu. Până pe la 30 de ani. Şi nu era un sentiment plăcut, asociat cu bucuria vieţii şi a jocului. De ce îşi doresc copiii să crească mari ? Ca să fie luaţi în serios. Cât sunt mici, ei au impresia că nimeni nu îi ascultă, că nimeni nu le ia în seamă părerile, că sunt mereu puşi la punct pentru lipsa lor de experienţă. După ce am absolvit facultatea, m-am angajat în mediul privat, într-un colectiv a cărui medie de vârstă era mult mai mare decât vârsta mea. Am fost mereu socotită copilul din colectivitate şi mereu se găseau unii care să îmi spună, ocrotitor şi enervant : «Ei, tu eşti tânără, nu ştii cum e viaţa asta. Lasă, că o să creşti, o să ajungi la

Foart multa lume cauta in Baia Mare lumanari care nu se sting sau mai bine spus fac o magie si se aprind iar dupa ce le-ai suflat si aparent s-au stins. Asa ca, acum le gasesti si la cofetaria Mai Dulce, in Baia Mare , pe bd-ul Bucuresti nr. 8, langa Bizo sau vis a vis de Mc Donalds. Doar 5 lei setul de lumanarele, ideal pentru tort aniversar surpriza, glume, prajituri bune si ceva mai dulce. Avem si o poza si un site de unde sa iti comanzi tortul si cand mergi la cofetarie le gasesti pe toate intr-un singur loc... de la artificii, lumanari, cifre sau tot felul de forme...

cred ca imaginile vorbesc de la sine. o cofetarie cu prajituri, torturi si candybar pentru toate gusturile si bugetele. cel mai important acum, magazinul online maidulce.ro unde iti poti configura tortul dorit iar livrarea poate fi acasa, la restaurant, la locul de joaca sau ridicare personala din cofetarie sau magazinul selectat. www.MaiDulce.ro Daca produsele ce le vedeti va trag cu ochiul, nu ezitati sa o contactati pe Ana pentru detalii, degustari si oferte pentru torturi, prajituri si candybar la evenimentul vostru. Nunta, botez, petrecere, majorat sau un mic eveniment in familie, cu prajituri de calitate va garantam ca va fi cel mai dulce eveniment alaturi de cei dragi. Telefon: +40757605570

Pe lângă jobul de 8 ore pe care fiecare dintre noi, oamenii serioși, îl avem, stau la rând alte și alte joburi . Jobul de mamă sau tată, jobul de fiu sau fiică sau nepot sau nepoată, jobul de menajeră în propria casă, jobul de bucătar sau bucătăreasă pentru familie, plus cele care privesc hobby-urile noastre, pentru care de multe ori nu prea mai avem timp. Dar, uneori, e nevoie să muncim și pentru țara noastră. Știu, sună sforăitor, pretențios, fals. Dar sunt momente în care trebuie să trecem peste grimasa pe care ne-o provoacă acest cuvânt prea uzat – patriotism – și să ne gândim serios la ceea ce ne dorim. Țara nu e un concept abstract, bun de folosit de către politicieni. Țara înseamnă familia noasră, prietenii noștri, momentele frumoase alături de ei, concediile petrecute la mare sau la munte, drumurile pe care circulăm zilnic, pensiile noastre, pentru care punem bani deoparte în fiecare lună, joburile și salariile noastre, înseamnă casa în care dormim și prețul benzinei, însea

Sunt lucruri care se învechesc și lucruri care nu își pierd niciodată valoarea. Spre exemplu, cărțile. O carte bună, conținând așadar un text valoros, ar putea trăi sute de ani. Bine îngrijită, ea va putea fi transmisă din generație în generație. Desigur, există și uzura fizică: paginile se îngălbenesc, devin casante, se rup etc. Mai există și factorul psihologic. Cei mai mulți dintre noi vm prefera o carte nouă uneia vechi. Cărțile noi miros frumos, au o grafică îngrijită, au hârtie de calitate. Cărțile obișnuite de pe vremea regimului comunist erau cam anoste, nu atrăgeau prin coperte frumoase sau prin hârtia de calitate. Și mai urâte erau cărțile tipărite la începutul democrației postrevoluționare, când pe la noi domnea haosul. Dar, desigur, nu trebuie uitate cărțile valoroase, scrise de cărturari, cu decorațiuni realizate migălos, pe care le mai găsim doar prin muzee și prin depozitele marilor biblioteci. Recunosc, și eu prefer să citesc cărți noi. Simt o carte ca pe un obi

Am vorbit la telefon cu doamna președinte a Asociației Nevazatorilor din Maramures. Printre altele mi-a spus că m-a vazut la un eveniment. Am râs. Și ea. PS: o sa mai reduc din evenimente

daca ai blog si nu esti pe toateblogurile, nu ai nicio sansa... daca nu ai blog dar ai cont, mai este o scapare :)) aici e link-ul spre contul meu :D sheruiesc de toate pentru toti :) si un pic de reclama la produse de calitate https://www.toateblogurile.ro/bloggeri/adriandanpop

Azi mă apuc de cură de slăbire. Iar. A treia (sau a patra?) oară în ultima vreme, de când încălzirea vremii m-a cam speriat. Vine primăvara și formele mele nu sunt deloc potrivite pentru haine subțiri , mici, mai mult dezvelitoare decât acoperitoare. Acum patru zile mă apucasem de cură de slăbire a doua (sau a treia) oară. Totul a mers bine, am avut câteva zile libere, am mâncat sănătos, legume, verzituri, mâncare gătită de mama, ciocolată în cantități infime, doar cât să nu-i uit gustul. Am slăbit mai bine de un kilogram. Ieri am avut de trecut un hop. Trebuia să vorbesc la un eveniment public și, pe cât posibil, să nu mă fac de râs. Evident, aveam emoții, mai ales că vorbitul în public nu e chiar punctul meu forte. Când văd lume multă adunată în fața mea, care se uită fix la mine și așteaptă să o hrănesc cu vorbe, mintea mea se blochează, nu îmi mai amintesc nimic, nici măcar cum mă cheamă, mă panichez, transpir etc etc. Și asta, credeți-mă, se vede. Mi-am scris tot ce urma s

Mi se pare foarte tare că avem în Baia Mare trupe mișto. Mă rog, nu numai în Baia Mare, ci și în Seini, să zicem, dar Baia Mare e capitala, așa că e firesc să ia toată spuma. Am fost recent la un concert Dirty Shirt și merg în curând la o lansare de single Riot Monk. Sunt foarte bucuros și țineam să vă împărtășesc și vouă entuziasmul meu. Concertul Dirty Shirt s-a ținut la Casa Tineretului. Cred că acolo au loc și adunări religioase uneori, de asta pe un perete era scris „Veniți să ne închinăm Lui!”, ceea ce a părut foarte amuzant în seara respectivă. Pentru că pe scenă erau oameni bolunzi care cântau metal și în fața scenei erau tineri care dădeau din cap, care se purtau pe brațe unii pe alții, care se aruncau unii într-alții, mă rog, tot tacâmul. A fost ca o împăcare între generații concertul acela. Tinerii, mă refer la adolescenți, se agitau periculos în fața scenei. Dar erau și destui oameni pe la 40 de ani și chiar mai sus, care vibrau la unison. Doar că stăteau pe scaune și s

Nu îmi cumpăr niciodată pizza congelată de la supermarket. Asta, cu toate că fotografiile de pe cutiile de pizza arată binișor. Dar hei, voi v-ați cumpăra covrigi înghețați, pe care să-i coaceți acasă, când la fiecare colț de stradă găsești covrigi proaspeți și aburinzi? Căci despre asta e vorba. E plin orașul de pizzerii. Chiar vedeam deunăzi un soi de sondaj pe net, în care cineva se interesa care e cea mai bună pizzerie din oraș. Iar răspunsurile au fost incredibil de variate. Arareori răspunsurile se repetau. Ceea ce e foarte bine, pentru că înseamnă că avem de unde alege. Înseamnă că nu există  singură pizzerie foarte bună și în rest numai localuri de doi bani, ci că există o reală concurență, care e în beneficiul consumatorului. Iar pizza se află la o aruncătură de băț. Pardon, la un apel telefonic distanță. Bun, și plus că mai e și varianta să-ți faci pizza singur. Care e oarecum o pierdere de vreme, dar e cool dacă îți place să gătești sau dacă vrei să te distrezi puțin î

Sărbătorile au trecut și odată cu ele parcă a dispărut și bucuria. Cenușiul lui ianuarie se instaurează încet, încet în mințile noastre. Luna aceasta este prin tradiție asociată cu creșterea încercărilor de sinucidere; parcă nu a mai rămas nimic bun de făcut până la primăvară. Eu cred că bucuria sărbătorilor vine în primul rând din bucuria de a dărui. Din spiritul acela de comuniune, din apropierea familiei și a prietenilor. Dar cine spune că putem face daruri doar de sărbători? La urma urmei, orice ocazie poate fi fructificată, și, dacă mă gândesc mai bine, cele mai frumoase daruri sunt cele oferite fără nicio ocazie. De Crăciun, am văzut tot felul de știri și meme-uri pe Internet despre felul în care, de-a lungul anilor, au crescut cheltuielile de sărbători. Și cele cu mâncarea, dar și cele cu darurile. Îmi amintesc de cadourile pe care le primeam în copilărie, pe vremea comunismului, și de vântul care bătea pe atunci prin toate magazinele. Chiar dacă aveai bani, nu aveai ce să

Ceea ce m-a impresionat la recenta ediție a Târgului Internațional de Carte Gaudeamus a fost nu apetența cititorilor pentru eveniment (la care mă așteptam), ci proporția de tineri în rândul acestora. Puhoaie de tineri intrau în clădirea Romexpo și invadau sala imensă unde erau localizate standurile editurilor. Veneau în găști, veseli și zgomotoși, ca și cum ar fi făcut cel mai firesc lucru din lume. Și mi-am spus atunci că nu voi rosti niciodată propoziția „Tinerii din ziua de azi nu mai citesc.” Desigur, unii dintre ei veniseră pentru jocurile video care se lansau la Gaudeamus. Căci au fost și dintr-acestea. Cu siguranță, însă, cei mai mulți veniseră pentru cărți. Și chiar și celor dintâi, o „baie de cărți” ca la Gaudeamus nu avea cum să nu le prindă bine. M-am întrebat cum ar reacționa tinerii băimăreni dacă la noi în oraș s-ar întâmpla un târg de carte, măcar pe jumătate la fel de mare ca Gaudeamus. Ar fi ei la fel de receptivi, la fel de curioși? Veți spune că acolo e Capitala