Vreau să fiu spiriduș
Sărbătorile au trecut și odată cu ele parcă a dispărut și bucuria. Cenușiul lui ianuarie se instaurează încet, încet în mințile noastre. Luna aceasta este prin tradiție asociată cu creșterea încercărilor de sinucidere; parcă nu a mai rămas nimic bun de făcut până la primăvară. Eu cred că bucuria sărbătorilor vine în primul rând din bucuria de a dărui. Din spiritul acela de comuniune, din apropierea familiei și a prietenilor. Dar cine spune că putem face daruri doar de sărbători? La urma urmei, orice ocazie poate fi fructificată, și, dacă mă gândesc mai bine, cele mai frumoase daruri sunt cele oferite fără nicio ocazie. De Crăciun, am văzut tot felul de știri și meme-uri pe Internet despre felul în care, de-a lungul anilor, au crescut cheltuielile de sărbători. Și cele cu mâncarea, dar și cele cu darurile. Îmi amintesc de cadourile pe care le primeam în copilărie, pe vremea comunismului, și de vântul care bătea pe atunci prin toate magazinele. Chiar dacă aveai bani, nu aveai ce să