Adrian. Mishcă bolovanul !

Sărbătorile au trecut și odată cu ele parcă a dispărut și bucuria. Cenușiul lui ianuarie se instaurează încet, încet în mințile noastre. Luna aceasta este prin tradiție asociată cu creșterea încercărilor de sinucidere; parcă nu a mai rămas nimic bun de făcut până la primăvară. Eu cred că bucuria sărbătorilor vine în primul rând din bucuria de a dărui. Din spiritul acela de comuniune, din apropierea familiei și a prietenilor. Dar cine spune că putem face daruri doar de sărbători? La urma urmei, orice ocazie poate fi fructificată, și, dacă mă gândesc mai bine, cele mai frumoase daruri sunt cele oferite fără nicio ocazie. De Crăciun, am văzut tot felul de știri și meme-uri pe Internet despre felul în care, de-a lungul anilor, au crescut cheltuielile de sărbători. Și cele cu mâncarea, dar și cele cu darurile. Îmi amintesc de cadourile pe care le primeam în copilărie, pe vremea comunismului, și de vântul care bătea pe atunci prin toate magazinele. Chiar dacă aveai bani, nu aveai ce să

Ceea ce m-a impresionat la recenta ediție a Târgului Internațional de Carte Gaudeamus a fost nu apetența cititorilor pentru eveniment (la care mă așteptam), ci proporția de tineri în rândul acestora. Puhoaie de tineri intrau în clădirea Romexpo și invadau sala imensă unde erau localizate standurile editurilor. Veneau în găști, veseli și zgomotoși, ca și cum ar fi făcut cel mai firesc lucru din lume. Și mi-am spus atunci că nu voi rosti niciodată propoziția „Tinerii din ziua de azi nu mai citesc.” Desigur, unii dintre ei veniseră pentru jocurile video care se lansau la Gaudeamus. Căci au fost și dintr-acestea. Cu siguranță, însă, cei mai mulți veniseră pentru cărți. Și chiar și celor dintâi, o „baie de cărți” ca la Gaudeamus nu avea cum să nu le prindă bine. M-am întrebat cum ar reacționa tinerii băimăreni dacă la noi în oraș s-ar întâmpla un târg de carte, măcar pe jumătate la fel de mare ca Gaudeamus. Ar fi ei la fel de receptivi, la fel de curioși? Veți spune că acolo e Capitala