Vreau să fiu spiriduș
Sărbătorile au trecut și odată cu ele parcă a dispărut și bucuria. Cenușiul lui ianuarie se instaurează încet, încet în mințile noastre. Luna aceasta este prin tradiție asociată cu creșterea încercărilor de sinucidere; parcă nu a mai rămas nimic bun de făcut până la primăvară.
Eu cred că bucuria sărbătorilor vine în primul rând din bucuria de a dărui. Din spiritul acela de comuniune, din apropierea familiei și a prietenilor. Dar cine spune că putem face daruri doar de sărbători? La urma urmei, orice ocazie poate fi fructificată, și, dacă mă gândesc mai bine, cele mai frumoase daruri sunt cele oferite fără nicio ocazie.
De Crăciun, am văzut tot felul de știri și meme-uri pe Internet despre felul în care, de-a lungul anilor, au crescut cheltuielile de sărbători. Și cele cu mâncarea, dar și cele cu darurile.
Îmi amintesc de cadourile pe care le primeam în copilărie, pe vremea comunismului, și de vântul care bătea pe atunci prin toate magazinele. Chiar dacă aveai bani, nu aveai ce să cumperi cu ei. Era un alt tip de sărăcie. Un alt tip de tristețe.
Acum, străzile abundă de magazine, pline-ochi cu mărfuri de toate felurile. E normal să fim atrași, să ne dorim să cumpărăm cât mai mult, e normal să ni se pară că avem nevoie de anumite lucruri, chiar dacă realitatea nu este neapărat asta. Reclamele nu fac decât să crească aceste nevoi.
Și totuși, în ultimul timp, am observat o reacție inversă la dezvoltarea marilor supermarketuri. O reacție provocată, probabil, și de faptul că muncim tot mai mult, că ne stresăm tot mai mult, că alocăm tot mai puțin timp relaxării.
Este un răspuns venit din dorința de a ne simți bine în puținul timp liber pe care îl avem. Tot mai mulți oameni au hobby-uri care presupun lucrul cu mâinile.
Unii tricotează sau croșetează, alții cos păpuși sau haine, alții lucrează cu lemnul sau cu mobila, gătesc de plăcere ori fac prăjituri.
Eu cred că tocmai într-un astfel de hobby, combinat cu dorința de a dărui, constă rețeta fericirii. Haideți să meșterim lucrușoare pe care să le facem cadou celor dragi.
Poate că ei sunt departe, poate că lucrează prin alte țări, dar le putem trimite darul nostru acolo unde ei sunt. Gestul îi va bucura nu doar pe ei, ci și pe noi. Și dacă facem mai multe astfel de gesturi, vom reuși să ieșim din marasmul iernii.
Dacă vrem, putem fi spiriduși tot anul.
Ne putem asuma asta ca pe un nou job, unul care ne face fericiți pe noi și pe cei din jurul nostru.
Eu cred că bucuria sărbătorilor vine în primul rând din bucuria de a dărui. Din spiritul acela de comuniune, din apropierea familiei și a prietenilor. Dar cine spune că putem face daruri doar de sărbători? La urma urmei, orice ocazie poate fi fructificată, și, dacă mă gândesc mai bine, cele mai frumoase daruri sunt cele oferite fără nicio ocazie.
De Crăciun, am văzut tot felul de știri și meme-uri pe Internet despre felul în care, de-a lungul anilor, au crescut cheltuielile de sărbători. Și cele cu mâncarea, dar și cele cu darurile.
Îmi amintesc de cadourile pe care le primeam în copilărie, pe vremea comunismului, și de vântul care bătea pe atunci prin toate magazinele. Chiar dacă aveai bani, nu aveai ce să cumperi cu ei. Era un alt tip de sărăcie. Un alt tip de tristețe.
Acum, străzile abundă de magazine, pline-ochi cu mărfuri de toate felurile. E normal să fim atrași, să ne dorim să cumpărăm cât mai mult, e normal să ni se pară că avem nevoie de anumite lucruri, chiar dacă realitatea nu este neapărat asta. Reclamele nu fac decât să crească aceste nevoi.
Și totuși, în ultimul timp, am observat o reacție inversă la dezvoltarea marilor supermarketuri. O reacție provocată, probabil, și de faptul că muncim tot mai mult, că ne stresăm tot mai mult, că alocăm tot mai puțin timp relaxării.
Este un răspuns venit din dorința de a ne simți bine în puținul timp liber pe care îl avem. Tot mai mulți oameni au hobby-uri care presupun lucrul cu mâinile.
Unii tricotează sau croșetează, alții cos păpuși sau haine, alții lucrează cu lemnul sau cu mobila, gătesc de plăcere ori fac prăjituri.
Eu cred că tocmai într-un astfel de hobby, combinat cu dorința de a dărui, constă rețeta fericirii. Haideți să meșterim lucrușoare pe care să le facem cadou celor dragi.
Poate că ei sunt departe, poate că lucrează prin alte țări, dar le putem trimite darul nostru acolo unde ei sunt. Gestul îi va bucura nu doar pe ei, ci și pe noi. Și dacă facem mai multe astfel de gesturi, vom reuși să ieșim din marasmul iernii.
Dacă vrem, putem fi spiriduși tot anul.
Ne putem asuma asta ca pe un nou job, unul care ne face fericiți pe noi și pe cei din jurul nostru.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
hai sa comentam cu tupeu :)) - toti au dreptul sa-si expuna parerile si opiniile ! Feel Free!
join my facebook :D