Haidați cu metalu’
Mi se pare foarte tare că avem în Baia Mare trupe mișto. Mă rog, nu numai în Baia Mare, ci și în Seini, să zicem, dar Baia Mare e capitala, așa că e firesc să ia toată spuma. Am fost recent la un concert Dirty Shirt și merg în curând la o lansare de single Riot Monk. Sunt foarte bucuros și țineam să vă împărtășesc și vouă entuziasmul meu.
Concertul Dirty Shirt s-a ținut la Casa Tineretului. Cred că acolo au loc și adunări religioase uneori, de asta pe un perete era scris „Veniți să ne închinăm Lui!”, ceea ce a părut foarte amuzant în seara respectivă. Pentru că pe scenă erau oameni bolunzi care cântau metal și în fața scenei erau tineri care dădeau din cap, care se purtau pe brațe unii pe alții, care se aruncau unii într-alții, mă rog, tot tacâmul.
A fost ca o împăcare între generații concertul acela. Tinerii, mă refer la adolescenți, se agitau periculos în fața scenei. Dar erau și destui oameni pe la 40 de ani și chiar mai sus, care vibrau la unison. Doar că stăteau pe scaune și savurau muzica fără să se agite, probabil voiau să evite o durere de ceafă, de spate, de orice. Și totuși, îi vedeai cum dau din picioare pe sub scaun, îi vedeai radiind de fericire.
Eram și eu pe acolo, mulțumit că nu ieșeam în evidență, îmbrăcat așa cum eram, cu un hanorac și niște blugi. Ulterior am aflat că fusesem văzut, că un prieten al meu, om politic, pe la 40 de ani, cu școli înalte și foarte serios în viața de zi cu zi, era acolo, stând aproape de adolescenții agitați și bucurându-se de concert.
Când eram și eu adolescent, adică în mezozoic, nu prea mergeam la concerte. Nu știu dacă erau sau nu, probabil că erau, dar adevărul e că aveam un program destul de strict pe atunci. Nu aveam voie să ies din casă până când nu îmi terminam temele, iar cum eu preferam să citesc romane în loc să învăț la istorie sau la geografie, o tot lălăiam cu temele până târziu în noapte. Dar mergeam la hippiotecă și la metalotecă, în weekend-uri, la Casa de Cultură și la Clubul Phoenix. Și era tare fain. Desigur, când o trupă cântă live în fața ta, sentimentul e de neegalat, dar nouă ne plăcea să ascultăm și Led Zeppelin și Ozzy Osbourne de pe casete pe care le derulam cu creionul.
Sunt foarte curios cu cine mă voi întâlni la concertul Riot Monk. Mă voi uita după oameni serioși, chiar sobri în aparență, sunt sigură că voi zări câțiva. :) si apoi o prajitura la mai dulce
Concertul Dirty Shirt s-a ținut la Casa Tineretului. Cred că acolo au loc și adunări religioase uneori, de asta pe un perete era scris „Veniți să ne închinăm Lui!”, ceea ce a părut foarte amuzant în seara respectivă. Pentru că pe scenă erau oameni bolunzi care cântau metal și în fața scenei erau tineri care dădeau din cap, care se purtau pe brațe unii pe alții, care se aruncau unii într-alții, mă rog, tot tacâmul.
A fost ca o împăcare între generații concertul acela. Tinerii, mă refer la adolescenți, se agitau periculos în fața scenei. Dar erau și destui oameni pe la 40 de ani și chiar mai sus, care vibrau la unison. Doar că stăteau pe scaune și savurau muzica fără să se agite, probabil voiau să evite o durere de ceafă, de spate, de orice. Și totuși, îi vedeai cum dau din picioare pe sub scaun, îi vedeai radiind de fericire.
Eram și eu pe acolo, mulțumit că nu ieșeam în evidență, îmbrăcat așa cum eram, cu un hanorac și niște blugi. Ulterior am aflat că fusesem văzut, că un prieten al meu, om politic, pe la 40 de ani, cu școli înalte și foarte serios în viața de zi cu zi, era acolo, stând aproape de adolescenții agitați și bucurându-se de concert.
Când eram și eu adolescent, adică în mezozoic, nu prea mergeam la concerte. Nu știu dacă erau sau nu, probabil că erau, dar adevărul e că aveam un program destul de strict pe atunci. Nu aveam voie să ies din casă până când nu îmi terminam temele, iar cum eu preferam să citesc romane în loc să învăț la istorie sau la geografie, o tot lălăiam cu temele până târziu în noapte. Dar mergeam la hippiotecă și la metalotecă, în weekend-uri, la Casa de Cultură și la Clubul Phoenix. Și era tare fain. Desigur, când o trupă cântă live în fața ta, sentimentul e de neegalat, dar nouă ne plăcea să ascultăm și Led Zeppelin și Ozzy Osbourne de pe casete pe care le derulam cu creionul.
Sunt foarte curios cu cine mă voi întâlni la concertul Riot Monk. Mă voi uita după oameni serioși, chiar sobri în aparență, sunt sigură că voi zări câțiva. :) si apoi o prajitura la mai dulce
Comentarii
Trimiteți un comentariu
hai sa comentam cu tupeu :)) - toti au dreptul sa-si expuna parerile si opiniile ! Feel Free!
join my facebook :D